Suntem oameni și avem perioade și perioade – chill! nu o să scriu nimic clișeic.
Ei bine, la mine e o perioadă cu schimbări, forțate sau nu, cu decizii, dificile sau nu, cu oameni, care vin și pleacă.
Stau de 5 ani în București și vin destul de des acasă, la Codlea – acest orășel aflat la 15 km de Brașov și care mi-a fost context 23 de ani. Vin în primul rând pentru dor de casă și de ai mei, pentru prieteniile de ani buni si pentru oamenii noi din viața mea.
Dar mai ales, vin pentru mine. Vin acasă pentru discuțiile cu cea mai bună prietenă a mea – Mama.
Pentru că imbrățișarea ei este cel mai bun antidepresiv. Pentru că vorbele ei fac cât zeci de ședințe petrecute pe un fotoliu incomod în fața unui terapeut. Pentru că mama are felul ei de a îmi transmite că “o să fie bine” sau că “e doar o etapă într-un proces”. Întrebările ei nu sunt atât de incomode și pot să le răspund cu deschidere.
Mama mea nu l-a studiat nici pe Freud, nici pe Jung. Mama mea e mamă și asta o face cel mai bun terapeut. Este o mamă care și-a pierdut un copil prea devreme. Este o femeie simplă dar cu principii simple. Este o femeie care este căsătorită de 46 de ani. Care este optimistă și în fiecare dimineață știe că ziua bună ține doar de ea.
Discuțiilor de la cafea, se adaugă și liniștea de acasă.
Linistea aceea în care în nopțile de vară, adie ușor vântul adus din munți, se aud greierii și niște broaște în îndepărtare și tu stai pe terasă, tu cu gândurile tale.
Apoi e camera în care ai copilărit, cu agende vechi care conțin cam aceleași gânduri de acum – scrise un pic altfel și cu influențele dramei adolescentine. Poze cu tine și gașca de fete. Când e mai răcoare vine mama cu acel hanorac care te face să te simți a c a s ă. Iar iernile sunt cu miros de cozonaci și vin fiert. Sunt plăceri simple dar de care ne-am îndeparătat, alegând să ne complicăm.
Vara aceasta am preferat să-mi fac concediul acasă. Da, acasă la Codlea – unde nu am avut parte de o plajă extraordinară, un cocktail fancy, petreceri până-n zori sau scuba diving.
Am ales un concediu de două săptămâni cu cafea la ibric, borș ca în Moldova, plimbări lângă un lac aproape secat, somn de 7-8h și discuții despre viață cu părinții mei. Am ales să ies pe terasă cu fetele mele, să merg să stau în hamac în liniște și să citesc… să citesc mult.
Ce mi-a adus acest concediu? Mi-a adus liniște și stare de bine. Un buget salvat. Inspirație și o direcție.
Bine ai venit, toamnă!
