S-a creat foarte multă frenezie în jurul romanului Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, al lui Backman. Cred că, defapt, în jurul autorului. Iar acest lucru m-a făcut să nu vreau neapărat să-l citesc când o făceau toți.
L-am tot citit pe Backman, dar nu când toată lumea zicea în sus și-n jos că-i bun, că-i ceva-ceva. Ci când l-am descoperit pe Ove, ori de curând am citit Oameni Anxioși.
Eh, știam că Elena, prietena mea, are Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău și mi l-a promis de ceva vreme așa că, știind că am ceva mai mult timp liber în ultima perioadă am zis să mă apuc să devorez romanul.
Pe scurt, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este un rollercoaster de emoții. Te urcă, te coboară, te zdruncină. Plângi. Dar e bun, bun de tot.
Backman ne aduce în față povestea Elsei, un copil de aproape 8 ani care are ceva probleme să se împrietenească cu colegii de la școală și chiar se confruntă cu bullying-ul. Bunica ei o ajută să treacă peste aceste probleme inventând un loc imaginar, Miamas, din Tărâmul-Aproape-Treaz. Unde mergeau în fiecare seară și vorbeau o limbă secretă.
Bunica Elsei era o excentrică. Și spun era pentru că aceasta la un moment dat moare, iar Elsa rămâne fără nicicun prieten, aceasta fiind sigura ei prietenă, iar de aici lucrurile iau o întorsătură interesantă. Dar vă las pe voi să descoperiți.
Mi-a plăcut mult cum se incheie fiecare capitol, cu o concluzie succintă. Chiar mai jos, în citatele mele preferate puteți găsi câteva astfel de concluzii.
„Căci orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi.”
„Și, dacă se gândește bine, ar fi de ajuns să priceapă lumea că mama e Ordinea și bunica e Haosul. Elsa a citit undeva că „Haosul e vecin cu Dumnezeu”, dar mama i-a zis că singurul motiv pentru care Haosul s-a mutat pe scara lui Dumnezeu este că Haosul nu mai suporta să fie vecin cu bunica.”
„Elsa o aude pe bețivă îngânându-și cântecul. Nu, nu toți monștrii arată ca niște monștri. Căci unii își poartă monștrii înăutrul lor.”
„Căci nimeni nu se întristează dacă nu spui nimic. Orice copil de aproape opt ani știe asta.”
„Trebuie să crezi. Așa zicea bunica mereu. Trebuie să crezi în ceva, ca să poți înțelege poveștile. „Nu să crezi în ceva bătut în cuie, dar să crezi în ceva, altfel n-ai decât s-o dai dracului de treabă!” Până la urmă, poate că despre asta e vorba.”
