Călătoria către sine – Memoriile unui psihiatru | Irvin D. Yalom

Continui provocarea #10minutesreadingchallenge alături de „Calatoria catre sine” unde îl descoperim pe Irvin D. Yalom prin intermediul plăcerilor lui – de la lectură, la scris sau discuții profunde.

Pentru cei apropiați nu este o surpriză că îmi place Yalom și nu spun asta doar pentru că mă aud adesea vorbind despre el, ci și pentru afinitatea mea către psihologie și procesele de sine pe care le tot duc de câțiva ani încoace.

L-am descoperit pe Yalom prin intermediul Minciuni pe canapea, urmând să-l aprofundez și prin Călăul Dragostei, Efemeride și alte povești de psihoterapie și Plânsul lui Nietzsche. Despre care s-a mai scris aici pe blog.

„Călătoria către sine” nu este la fel ca niciuna dintre cele menționate mai sus. Este mai mult un fir al vieții lui, cu povestea sa. Cu fiecare lucrare sau carte pe care a scris-o. Cu traumele lui. Cu familia sa. Cu fricile sale. Cu credințele sale.

Așadar o recomand celor care l-au mai citit, considerând că este indispensabilă. Este o carte stufoasă și monotonă, iar un cititor care dorește să-l cunoască pentru prima oară o va considera plictisitoare.

„Se spune că poți judeca caracterul unui om în funcție de caracterul prietenilor săi. Dacă e așa…”

„Am fost martorul unui fenomen simplu, dar excepțional de important: expunerea tuturor participanților la un singur stimul (în cazul acesta, indicația conducătorului de grup prin care se cerea menținerea comentariilor în aici și acum), care a provocat răspunsuri diferite. Un singur stimul pentru toți și treisprezece răspunsuri diferite! De ce? O întrevare cu un singur răspuns: Pentru că în sală existau treisprezece lumi interioare diferite!”

„“Nu se poate face terapie la distanță!” i-am spus. „Nu poți trata un pacient care nu-ți trece pragul cabinetului.” Dumnezeule, cât regret că am fost atât de snob!”

Eu am cumpărat cartea de la Libris, astă vară. 🤍

---

<<< Vezi ce am mai citit și mi-a plăcut >>>