Am primit-o de la draga mea Bianca. O carte dăruită din inimă, pentru inimă.
Am citit-o într-un concediu medical care m-a ținut mai mult în pat și pe canapea. Așa că am preferat să alternez scrisul cu cititul, odihna cu relaxatul.
Sincer, mă așteptam la o serie de povești dure din camera de gardă. În schimb, am primit o sumedenie de povești spuse din inima unui medic. Povești din spital, povești din dimineți obositoare, povești de acasă.
Mi-a plăcut.
Mi-a plăcut duioșenia lor. Mi-a plăcut vocea dlui doctor. Mi-a plăcut amestecul poveștilor. E o carte de 5 ⭐ din punctul meu de vedere.
Mi-a adus aminte de perioada petrecută prin spitale, unele personaje din carte parcă le-am văzut și eu în secția de Hematologie de la Mârzescu.
Las mai jos rânduri ce m-au mișcat – chiar dacă am zâmbit sau am vărsat o lacrimă.
„E toamnă de-a binelea. Noi intrăm sub pături, cu ceaiuri aburinde pe noptiere, farfurioare cu prăjiturele alături și cărți bune în mâini, care nu de puține ori ne conduc spre lumi de vis, dar și spre porții de somn, până la urmă tot de vis și ele. Aerul miroase a nu-am-cuvinte-să-îl-descriu-dar-e-rece-și-curat. Ajung drunzele pe jos, ocolind picioarele care pun pas după pas în călătorii cu rol de introspecție. Vremea invită omul la îmbrățișări și povești.”

„…(iubirea) care la început înseamnă foc și pasiune, apoi calm și atașament, ajungând la siguranță și perspectivă confortabilă pe termen lung.”
„…au oamenii amintiri?
mai păstrăm și regrete în noi?
mai rămânem noi?
îți poate fi teamă de ceva?
poți continua să îndrăgești viața?
îți mai e dor de cineva?”
„Dragă inimă,
Știu că te mai dor uneori genunchii, când te pui în ei. O faci atunci când ești copleșită de dor.
Sunt aici.”
„Am ajuns în largul tău. Îți mai aduci aminte?”
„De ce anume ne e dor atunci când ni se face dor?”
„- Să ce? Hai dom’le, că mă și enervezi!
– Să mergem o zi la mare!
– Ești nebun?
– Nu. Dar vreau să fiu. Măcar pentru o zi.”
„Fără să știm, avem locuri speciale rezervate în inima noastră pentru fiecare persoană bună pe care o vom întâlni. Ea apare, intră chiar acolo unde trebuie, niciodată în altă parte. Și inima noastră devine mai bucuroasă, mai sănătoasă, mai frumoasă. Și mergem altfel înainte.”
„Fugim după fericirea zugrăvită de alții, ne lăsăm păcăliți de vorbele lor, ne lăsăm plictisiți prea ușor, cădem în extreme și ne pierdem capul. Sau inima.”
„Oamenii strâng lumină toată viața și o scot abia atunci când dispar, devenind stele.”
„Cred că toate lucrurile care s-au așezat în felul lor până acum mi-au deschis și ochii, dar mai ales inima.”