L-am descoperit pe Backman în urmă cu câțiva ani, când mi l-a prezentat pe Ove. L-am savurat și atunci la fel de rapid ca și acum.
Pur și simplu mi-a fost greu să o las jos. De câteva luni încoace am zis „Da” provocării de a citi măcar 10 minute pe zi – #10minutesreadingchallenge. Și mă declar mulțumită. Cărțile de pe noptieră zboară una câte una.
Ce voiam să zic este că nu mi-au ajuns cele 10 minute din zi. Furam ba pauza de masă, ba a doua cafea alături de Oameni Anxioși.
„Suntem doar străini care trec unul pe lângă celălalt, iar anxietatea ta o atinge în treacăt pe a mea când fibrele hainelor noastre se încurcă și se descurcă preț de‑o clipă în aglomerația de pe un trotuar. Și nu știm niciodată cu adevărat ce facem unii cu alții, unii pentru alții, unii împotriva altora.”
Oameni anxioși. Un jaf. Ostatici.
Pe scurt, într-o zi un om înarmat se decide să spargă o bancă. Ajunge să ia ostatici niște personaje foarte aparte despre care ne povestește Backman. Un cuplu de lesbiene, o bogătașă cu tendințe sinucigașe, 2 polițiști haioși, un domn ce poartă o mască de la un costum de iepure, doi „rechini” imobiliari. Eh… și de aici lucrurile încep să fie amuzante, interesante și ajungi să fi părtaș chiar tu la acțiune.
Ce pot să vă spun este că veți ajunge să cunoașteți, prin intermediul personajelor din carte, oamenii dragi vouă. Ori eu, cel puțin, am ajuns să fiu un pic mai aproape de ai mei oameni dragi.
Oameni anxioși. Emoție. Empatie.
„Din păcate cred că oamenii primesc mai multă empatie la serviciu dacă arată pleoștiți și zic: „Sunt mahmur!” decât dacă zic: „Sufăr de anxietate.”
„Uneori nu avem nevoie de distanță, ci doar de bariere.”
„Se spune că personalitatea unui om este suma experiențelor sale din viață. Dar nu e întru totul adevărat, căci, dacă trecutul nostru ar fi tot ce ne definește, nu ne-am putea suporta pe noi înșine. Trebuie să ne convingem că suntem mai mult decât greșelile noastre de ieri. Că suntem și cele mai bune alegeri pe care le vom face, că suntem și toate zilele noastre de mâine încolo.”
„Dar, când ajungi seara acasă, când ziua s-a încheiat și noaptea ne ia în stăpânire, trage aer în piept! Căci am făcut față încă unei zile.
Iar mâine vine alta.”
PS: Să citiți și memoriile autorului, de la finalul cărții. Musai.
