📷 Alexandru Abiculesei Photographer
Al meu 2020 a fost ciudat tare, ca și al tău probabil. Dorințele au fost multe anul acesta, însă din martie m-am redresat.
Am încercat să mă bucur de acasă, de oamenii dragi, de vizitele surpriză ale prietenilor mei. Am îmbrățișat schimbarea aceasta forțată așa cum am știut eu mai bine.
Și… cam tot ce mi-am dorit a fost să fim bine.
Recunosc că am văzut titlul cărții pe goodreads, cu o recenzie de 5* din partea unei cunoștințe. M-a atras titlul și mai ales, că este mâna unui autor român.
Scrisoarea domnișoarei S., romanul scris de Corina Marinescu prezintă poveștile de dragoste a două personaje – Emilia și domnișoara S. Cele două sunt și personajele principale în jurul cărora vedem desfășurată toată acțiunea.
Plansul lui Nietzsche este un roman superb. Printre puținele citite de mine care este atât de bine scris. Pe deoparte mă grăbeam să o citesc să ajung mai repede la următorul capitol, pe de altă parte atât de lină era trecerea de la un capitol la altul că au fost seri când m-au prins ore târzii cu ochii în ea.
Trăim așa niște vremuri în care am face bine să stăm în casă, cu ai noștri. Vremurile astea aduc și doritul „lucrat de acasă”. Dacă la birou, în pauze, ieșeam pe terasă… acasă, în pauză mai citesc câte ceva. Din cărțile alea începute și abandonate pe noptieră.
Zilele astea am reușit să termin „Iarna crimelor perfecte” a lui Tony Mott.
Vă povesteam despre #SilentDay și ce beneficii îmi aduce. De atunci, povestind cu unii dintre voi, m-ați provocat să fac o lista cu chestii de făcut atunci când îți iei silent day.
Lista de mai jos poate fi personalizată în funcție de fiecare. Ceea ce urmează să scriu este de fapt lista cu lucrurile încercate de mine.
Am primit-o de la draga mea Bianca. O carte dăruită din inimă, pentru inimă.
Am citit-o într-un concediu medical care m-a ținut mai mult în pat și pe canapea. Așa că am preferat să alternez scrisul cu cititul, odihna cu relaxatul.
Deunăzi, stăteam pe terasă la cafea, cu Sasha și Sugar lângă mine și-mi editam un articol de blog pentru un client de suflet. Moment în care m-au năpădit amintirile primelor mele articole.
Cei care mă știu probabil că au sesizat că de câțiva ani încoace am o agendă cu mine. În primă fază era o agendă cu to do-uri. Apoi, pe perioada studenției, era o agendă în care aveam notate cursurile, sălile și deadline-urile pentru proiecte. Ulterior, a devenit o agendă cu to do-uri specifice proiectelor în care eram implicată, puținele întâlniri și programări.
