07:07 cu Sufletul in Est | Andrei Lasc

Pe Andrei îl știu de prin 2016, când am lucrat împreună la Universum. I-am urmărit postările de pe Facebook și m-am bucurat când am auzit că avea să scrie o carte despre experiența lui. Și m-am bucurat și mai tare când a venit în Brașov, la FAIL’D, când am mai stat de vorbă și am putut să cumpăr chiar de la el un exemplar din cartea 07:07.

Continue Reading

You may also like

Locuri Faine de Baut Cafea Buna in Brasov

Acum câțiva ani am descoperit cafeaua de specialitate (mulțumesc Eliza!), moment în care am știut că senzația pe care ți-o dă o cafea bună este unică și tot de atunci am început să caut cafenelele alea faine. În București am primit recomandări sau le-am găsit întâmplător luând la pas orașul. S-a tot scris despre acele locuri și s-a scris bine. Și apoi, mai primeam mesaj de la prieteni care vizitau Bucureștiul în care îmi cereau recomandări de locuri faine și cafea bună.

 

 

And then my coffee is much better with 💜@biancapresada and cinnamon 🔮☕️

A post shared by Lavinia ✖ (@lavinigram) on

De câteva săptămâni m-am întors în Brașov și m-am întrebat „Lavi, unde bem și noi o cafea bună?”. Până acum ceva vreme mergeam într-un loc sigur cu cafea bună (era de la Origo) și vibe fain și am refuzat să mai merg prin alte părți – HOF Cafe dar care s-a închis astă-vară 😢.

Ei bine, iată ce am descoperit în Brașov:

cafea brasov

Croitoria de Cafea

Pe cei de la Croitorie i-am observat prima dată pe facebook unde au o prezență foarte faină. Ulterior le-am trecut și pragul și am fost surprinsă de amabilitatea oamenilor din cafenea.

cafea brasov

Shake Coffee 

Un loc cozy, colorat și cu vibe super fain. Descoperit de curând încercând să traversez centrul Brașovului.

cafea brasov

Twinbeans Coffeeshop

Deschis de curând, Twinbeans e ce trebuie și ce îi lipsea Brașovului. Cafeaua este e-x-c-e-l-e-n-t-ă, Dan e de treabă, atmosfera din coffeshop e super friendly și se află la 5 minute de Piața Sfatului.

cafea brasov

Tipografia

La tipo merg atunci când am întâlniri și poate vreau să și mănânc ceva. Tipografia… fix în centru și mereu cu oameni faini înăutru.

cafea brasov

Tucano Coffe

În Coresi, mereu merge o cafea bună înainte de shopping sau… orice treabă ai prin mall. Vibe exotic și cafea bună!

cafea brasov

NOLA Coffeeshop

Un coffeeshop în centrul Brașovului – fix lângă Biserica Neagră. Super cozy, cafea bună-bună și muzică faină.

Cafea brasov
By Mihnea Ratte

Tekafe

M-am bucurat de o cafea bună în a doua zi de Crăciun și pot să spun că a fost un cadou frumos făcut mie. Atmosfera prietenoasă, cafeaua de specialitate și gusturi bune.

KAFE Pub

Era să uit de Kafe Pub. Rămâne un loc chilly pentru întâlnirile de dimineață, ceva casual și un pic de business pe ‘ici pe ‘colo.

 

cafea brasov

Lavender Cafe & Wine Bar

Apuci să zici „mmmmm!” înainte să iei prima gură de cafea. Iubesc flat-white-ul de la ei, au și prăjituri și vin și bere artizanală & everything nice.

cafea brasov

Habitat Concept Room

Chiar în centru, imediat după AftărStube. Poți sta, fie afară pe perne, fie înautru, fie la bar. Cafeaua e delicioasă, oamenii super friendly, locația hipsterish dar cu iz de Brașov 😜.

cafea brasov

Spired Roastery

Pe băieții de la Spired Roastery i-am găsit la hub onezero întâmpinându-mă cu arome de cafea prăjită. Poți cumpăra cafeaua prăjită de ei la tekafe (menționat mai sus) sau de pe site-ul lor.

Am băut cel mai bun V60 încercat vreodată!

locuri faine cafea brasov

CH9 Kaffeehaus

Un loc atât de cozy, în centru, lângă Biserica Neagră. Foarte fain și foarte primitori oamenii. Mai venim!


O să încerc să țin lista up-to-date pe măsură ce descopăr locurile.

 

 

Continue Reading

You may also like

Niște Chimie și Cosmologie

CHIMIE cosmologie

„Ești singura creață pe care o știu.” și  așa știam că mă recunoști într-o zi de sâmbătă într-un Expirat cu mult haos. Asta ai ajuns să mi-o spui după vreo șase luni de zâmbete furate pe o terasă foarte aglomerată sau ochiade secrete.

Treaba asta nu a început deloc clișeic. Nu ne-au făcut cunoștință niște prieteni. Nu am ieșit la cafele. Nu am stat la telefon până când unul dintre noi adormea. Nu am ieșit la dans. Nu ne-am cunoscut prietenii sau familiile.

Treaba asta a început cu timiditate, frică și panică. Dar treaba asta a început mai ales datorită ție! Pentru că după un început prost ai propus tu să o luăm de la capăt. Și bine ai făcut! Că bine a fost.

Treaba asta are treabă cu chimia și (probabil) cosmologia. Căci a fost chimie din prima clipă și deloc stângăcie. Căci a fost o conexiune de gând la gând. Căci au fost priviri care au comunicat mai mult decât orice cuvânt scris sau spus. Căci au fost îmbrățișări infinite. Căci a fost piele pe piele și mâna mea în mâna ta.

Și a fost bine că a fost ce trebuie.

A fost tratament pentru suflet fără a-l implica. Niște ore bune de tratament chimic.

Ca orice tratament ajunge să se și încheie. Treaba asta a primit parafa plăcerii și a zâmbetelor din colțul gurii. Un bilet de externare fără alte recomandări. Fără continuarea tratamentului… că a fost ce și cât trebuie. Am încheiat tratamentul într-o zi foarte friguroasă de octombrie. Era atât de frig afară, dar tot ne-am încăpățânat să ieșim la o țigară. Și mi-am aprins țigara tremurând de frig și te-am privit  în ochi: „treaba asta e cea mai faină chestie din 2018.” Și cel mai fain lucru e că doar noi știm care-i treaba. Noi, dragul meu, am fost cel mai fain lucru din 2018.

Fucking A!

PS: treaba asta are și un soundtrack

[Acesta este un fragment din cartea la care scriu, astfel că orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare].

Continue Reading

You may also like

Interior Zero | Lavinia Braniste

interior zero lavinia braniste

 

Cele 3 ore petrecute în trenul București-Brașov, deobicei, le aloc cititului. Și iată-mă cum am plecat spre Brașov pentru că urma ziua mamei mele. Îmi comandasem de curând 2 cărți de pe elefant, iar pe una dintre ele am luat-o cu mine. Interior Zero de Lavinia Braniște.

Îmi place să citesc conținut pur românesc. Așadar, Interior Zero am savurat-o din 3 deschideri – imediat ce am ajuns acasă cu pachețelul făcut frumos de cei de la elefant, însă în mare parte în călătoria către Brașov și am lăsat ultimele două capitole pentru cafeaua dintr-o duminică dimineață de pe canapeaua din garsoniera de la Brașov.

De la ziua mamei mele și până la mutatul înapoi în Brașov, s-a întâmplat viața cu ale ei suișuri și coborâșuri. Nu mi s-a părut deloc întâmplător că povestea Cristinei – personajul principal al cărții – a avut destul de multe elemente comune cu povestea mea în București.

„Pe stradă sunt claxoane și noxe, în magazine a început disperarea, lumea cumpără tot. Nu-ndrăznesc să-mi mai doresc zăpadă. Pe canalul de la Biblioteca Națională, rațele plutesc absente pe apa negricioasă, printre clăbucii ca niște scuipați mari. Am sentimente amestecate față de orașul București. Mi-e imposibil să-mi dau seama unde în altă parte aș putea să fiu.”

Cristina, o fată mutată-n București, care are un job obositor și plictisitor, un salariu mediocru și este prinsă într-o relație la distanță. Și multă nehotărâre, nemulțumire. Cu o mamă plecată în Spania la muncă. Cu un haos bucureștean, Controlul nostru de toate zilele și o prietenă bună alături de care împarte experiențe și povești de a doua zi. Cristina, cea care își caută locul și nu-l găsește nicăieri.

Relația Cristinei cu mama ei m-a mișcat și la final am vărsat și o lacrimă.

„Abia aştept Crăciunul, să vină mama acasă. Uneori, când dormim amândouă în camera noastră de la Brăila, am impresia că nu mai respiră şi atunci îmi ţin şi eu respiraţia ca să fie linişte completă şi să pot auzi. Şi asta e iubirea, e liniştea asta în care-ţi ţii respiraţia, uşor îngrozit, ca să auzi dacă îngerul tău păzitor mai e acolo.”

„Ea este îngerul meu păzitor, ce faci când îngerul păzitor îmbătrânește?”

Îndrăznesc să spun că Interior zero este despre această generație ușor confuză și învăluită adesea în frică. Ăștia care am crezut că am întâlnit iubirea la o masă din Control. Am fost la Electric pentru a ne da reset sau am petrecut o zi de sâmbătă la un festival stradal, alături de prietena cea mai bună.

„- Fii serioasă, îmi face plăcere să te bag în Control.
La terasă ard făcliile în sobele electrice, în jurul lor stau ciorchine oameni cu haine frumoase și sufletul varză, în acest ocean de deznădejde care este Controlul vieții noastre.”

Și același lucru l-am făcut și eu înainte să mă apuc să scriu despre Lavinia Braniște și al ei Interior Zero:

 

 

 

 

Continue Reading

You may also like

Văd Lumea Cum Vreau Eu Să Fie

Și cu ocazia asta încep o serie de articole în care îmbin conținutul cu arta. Avalanșa de gânduri din bula mea și arta din caietul meu de schițe.

Pornind de la o melodie a celor de la Cred că Sunt Extraterestru, am ales să Văd Lumea Cum Vreau Eu Să Fie.

Cu bunătate

Cu energii faine

Cu gânduri pure

Cu iubire

Cum o spunea și domnul Stănescu „Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemiile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?

Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâteva de patemi dar… de dragoste mai ales.”

Și atunci, de ce să nu lăsăm bunătatea? Să facem din lumea asta un loc mai bun – pentru noi, dar mai ales pentru urmașii noștri. Și pentru comoara noastră.

Uităm adesea să fim buni, cu atât mai mult când cineva ne greștește, voit sau mai puțin voit. Consider că e de datoria noastră să nu îi răspundem cu aceeași monedă, ci din contră.

Și am să tot sper că lumea asta devine așa cum vreau eu să fie.

Și soundtrack de vibe fain: 

Continue Reading

You may also like

Prietena Mea Genială de Elena Ferrante

prietena mea genială elena ferrante

Pe lista de cărți de citit de anul acesta am pus și „Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Am tot văzut și auzit pe la prieteni că e faină, că merită citită și că te ține prins. Așadar, am făcut rost de ea și m-am pus pe citit.

Ei bine… am dat peste povestea a două prietene – Elena și Lila, într-un Napoli al anilor 50.  Pentru mine, contrastul dintre descrierea orașului deprimant cu sărăcie și violențe și felul în care se termină cartea, cu povestea fiecăreia dintre ele, m-a captivat. A fost cât pe ce să renunț la ea, pe la jumătate, însă mi-au spus prietenii că de acolo devine interesantă. Și zău ca așa a fost!

prietena mea geniala de elena ferrante

Pe scurt, Lila alege să-și croiască drumul în viață și să-și depășească condiția prin căsătorie – un soț cu bani, copil și bună-stare, iar Elena alege calea studiului. Care este cea mai bună alegere ne spune finalul cărții (bineînțeles). Dădeam pagină cu pagină și vedeam un film pe repede înainte al adolescenței mele și a găștii mele – timiditate, frământări, alegeri, acnee, conflicte cu părinții, rezistența la schimbare sau conflicte neîncheiate nici peste ani de zile.

Fiecare dintre noi are o poveste a găștii alături de care a crescut, fie în fața blocului sau pe străzile cartierului, fie pe ulițele de la țară. Pe ici, pe colo ajungi să regăsești frânturi și din povestea ta sau să empatizezi (mai mult sau mai puțin) cu personajele poveștii.

Las mai jos citate care mi-au atras atenția în timp ce o citeam și le-am marcat cu un sticky note:

“- Când ne facem mari, vreau să mă căsătoresc cu tine.”

“Avea o copertă desenată cu pasteluri, îmi amintesc titlu La fata blu* şi cât era de captivantă, câte cuvinte dificile conţinea.
*zâna albastră

“şi totuşi nu reuşesc şă-mi amintesc nici măcar o ocazie în care mă întreb pe mine însămi, să-l întreb pe tata, pe învăţătoare: unde se duc maşinile, camioanee, trenurile, în ce oraş, în ce lume?”

“Pe 31 decembrie 1958, Lila a avut primul episod de tăiere a marginilor. Expresia nu e a mea, a folosit-o întotdeauna ea, forţând semnificaţia obişnuită a cuvintelor. Spunea că în acele momente se dizolvau pe neaşteptate marginile persoanelor şi ale lucrurilor. ”

“- Dacă nu există iubire, devine aridă nu doar viaţa oamenilor, ci şi a oraşelor.”

“- Ce înseamnă pentru tine un oraş fără iubiri?
– Un popor lipsit de fericire
– Dă-mi un exemplu.
M-am gândit la discuţiile pe care le avusesem cu Lila şi Pasquale toată luna septembrie şi le-am simţit dintr-odată ca pe o adevărată şcoală, mai adevărată decât cea pe care o făceam în fiecare zi
– Italia sub fascism, Germania sub nazism, noi toţi, fiinţele umane din ziua de astăzi.”

 

Continue Reading

You may also like

Lasă-mă În Bula Mea

…şi o să fac lucruri cu adevărat grozave! Cel puţin aşa îmi place să cred.

Când eram mică, îl rugam pe fratele meu să mă ajute cu desenele pentru Bio sau Geogra. Eram un anti-talent fantastic. Undeva prin clasa a-10a s-a produs o extorsiune genetică şi mi s-a cârlionţat părul şi brusc am început să am o înclinaţie către artă şi toate cele ale ei. Ulterior, mi-am alimentat acest “asset” mergând la Cercul de Artă al liceului meu, unde am început să capăt şi skill-uri.

În timpul facultăţii mă mai ocupam şi de grafică, fiind în AIESEC. Iar la primul meu job, învăţasem să-mi fac singură bannerele pentru campaniile Google şi postările din Social Media. Mno… şi de la treaba asta, până la primele acuarele cumpărate a fost un mic pas. Îmi primii ani mă jucam cu acrilice, ulterior renunţând la culori.

Totul a început de la acest graffiti văzut undeva pe tumblr. Şi apoi replicat şi înrămat.

ilustratii alb-negru

ALB-NEGRU

Şi de la “Soldăţica” – cum îi spun eu… am început, timid, cu nişte pene geometrice şi în alb-negru. Apoi am început să folosesc compasul, umpleam tot cercul cu negru şi veneam cu markerul alb deasupra. Contrastul respectiv m-a făcut să rămân la alb-negru.

IDEI

Nu sunt genul ăla… care are totul în minte. Primele ilustraţii sunt inspirate de pe Tumblr şi Pinterest, erau mai mult exerciţii. Eu le zic “ilustraţii de luat acasă”. Ulterior, am început să combin ce ştiam deja să fac. Iar dacă ilustraţiile sunt cerinţe sau cadouri, sunt fie din bula mea creativă, fie după brieful “clientului”.

MARE VS. MUNTE

Sunt fată de la munte, chiar de la poalele Măgurii Codlei. Am trăit 23 de ani înconjurată de munţi şi m-am bucurat să îi şi explorez pe câţiva dintre ei. Deci, muntele rămâne prima mea dragoste. Într-o adolescenţă târzie am descoperit şi marea. Şi m-am îndrăgostit şi de ea. Şi aşa au ajuns să fie în ilustraţiile mele, de cele mai multe ori, împreună.

STELE. COSMOS.

Au pornit de la ideea nopţii. Şi de la contrastul mişto creat între alb şi negru. Când vin cu puncte subtile de alb peste o mare de negru mi se pare complet. Şi apoi… fiecare suntem cosmos.

TEMATICA PREFERATĂ

Ador combo-ul dintre munte şi mare. Pentru mine sunt precum atriile şi ventriculele. Ei… şi combinate cu formele geometrice (cred că treaba asta e doar o fază.) mi se pare că reuşesc să redau cât mai bine ceea ce am în minte.

CE NU ŞI NU

Mai greu cu chipurile umane.
În rest… munţi, mare, ocean, palmieri, cactuşi, valuri, univers, lacuri, deşert, stele, soare, lună… şi mai nou melci. Vedem ce mai urmează.

Continue Reading

You may also like

Silent Day – Un fel de Silent Party la tine Acasă

Silent Day

Stăteam anul trecut în parc, la o vorbă şi o bere cu un prieten. Şi din vorbă-n vorbă, filosofii şi contemplări mi-a povestit despre acest Silent Day pe care el şi-l ia din când în când.
Este o zi, aleasă cu grijă totuşi, în care nu vorbeşte cu nimeni. Ei bine, pentru că era o perioadă în care mi-ar fi prins bine şi mie aşa ceva, am încercat şi eu.

Mdap… sunt un introvertit şi-mi place să petrec timp singură, însă chiar şi aşa am nevoie de acele zile în care nu vorbesc cu nimeni. S-a făcut un an de când îmi iau Silent Days şi e foarte fain.

#SilentDay – Totuşi, de ce Silent Day?

În primul rând e nevoie să determini un scop al acelei zi.
Ce îţi doreşti să atingi prin ziua respectivă? De ce ai nevoie de aşa ceva? Ai nevoie de timp de gândire?
Apoi, gândeşte-te care ar fi ziua cea mai potrivită pentru a face asta. În timpul săptămânii, mergând la birou sau în weekend dacă eşti la un party, e un pic mai complicat să faci asta. Nu imposibil dacă îţi stabileşti nişte reguli clare. Eu, de exemplu, îmi păstrez duminicile pentru asta.

#SilentDay – Păi bine… şi efectiv, ce faci?

Gândeşte-te la acel “Me Time” doar că pentru o zi. Băi cu săruri şi spumă, meditaţie şi yoga, muzică chill şi cam orice te face să-ţi atingi scopul.
Eu încep prin a-mi savura cafeaua alături de una dintre cărţile de pe noptieră. Pun nişte muzică să-mi fie ambient în liniştea mea. Gătesc. Ilustrez, mă uit la un film pe care-l tot amân, mă joc sau scriu. Timid încerc nişte yoga. Contemplez la motivul acestei zile. Seara mă bucur de o baie cu săruri şi ceva aromaterapie.

#SilentDay – Şi dacă trebuie să vorbesc?

În primul rând anunţă-i pe toţi cei cu care interacţionezi zilnic – părinţi, bf/gf sau prieteni. O să îşi facă griji dacă pur şi simplu dispari.
Iar dacă e nevoie să vorbeşti, te încurajez să foloseşti cât mai puţine cuvinte dar semnificative. Be Kind.
De altfel, răspund la telefon dacă văd că lumea insistă să-mi vorbească. În caz contrar, revin a doua zi cu un telefon.

Mno… cam asta e cu Silent Day-ul. La mine a pornit ca o zi de destresare într-o perioadă în care nu mai ştiam de mine şi uitasem să fiu kind.

Continue Reading

You may also like