Plansul lui Nietzsche este un roman superb. Printre puținele citite de mine care este atât de bine scris. Pe deoparte mă grăbeam să o citesc să ajung mai repede la următorul capitol, pe de altă parte atât de lină era trecerea de la un capitol la altul că au fost seri când m-au prins ore târzii cu ochii în ea.
Cărți de ale lui Yalom am tot citit. Plânsul lui Nietzsche este (un pic) altfel. Mi-am zăpăcit prietenii cu entuziasmul căpătat din carte, cu lecțiile învățate și cu încurajări de a o citi.
Episodul de durere al lui Nietzsche din Gasthaus a fost atât de bine relatat, cu detalii atât de bine alese încât am putut să-mi imaginez cameră, să-i simt mirosul și să-i simt durerea lui Nietzsche.
Imediat după ce am terminat acest capitol am căutat trailerul de la filmul „When Nietzsche Wept” și m-a tulburat. Ceea ce citeam eu nu era atât de dramatic, probabil că soundtrackul meu era un playlist oferit de offradio. Nu m-a convins. Am să rămân cu povestea citită și imaginată așa cum îmi doresc eu.
Pe scurt, Nietzsche suferă de o stare complexă – migrene, depresie, gânduri de sinucidere. În multele încercări de a-l face bine, Dr. Josef Breuer recurge și la o ultimă metodă: un pseudo-schimb de roluri – Nietzsche devine terapeut iar Dr. Breuer devine pacientul. Finalul cărții este revelator pentru ambele părți, căci și doctorul se luptă cu o obsesie.
Vă spun, cartea este o bijuterie.
„Ceea ce iubiți sunt senzațiile plăcute pe care o asemenea iubire le produce în dumneavoastră! Iubiți dorința, nu pe cei doriți”
„îmi place acea frază de granit: Să devii cel ce ești.”
„Eu l-am ucis pe Dumnezeu. Eu nu cred în supranatural și sunt înnecat în nihilism. Nu știu de ce trăiesc! Nu știu cum să trăiesc!”
„Cred că nimeni nu poate gândi despre tine dar, în același timp, nici mai rău. Dacă te-aș fi creat eu ți-aș fi dat o sănătate mai bună și încă multe dincolo de asta, care sunt cu mult mai valoroase…”
„Ca și dumneavoastră, visez, sunt sufocat de groază. Ca și dumneavoastră m-am întrebat adesea de ce noaptea domnește frica.”
„Trebuie să învățați acum să vă conștientizați viața și să aveți curajul de a spune: „Așa am ales!” Spiritul unui om este construit din opțiunile sale!”
„aceia care-și doresc liniște sufletească și fericire trebuie să creadă și să îmbrățișeze credința, timp ce aceia cae-și doresc să caute adevărul trebuie să renunțe la liniștea minții și să-și consacre viața cercetării.”
„Cum să desprind nefericirea comună de piedestalul ei? Cum să-i redau suferinței onoarea?”
„Nietzsche zâmbi și spune: nu e cine știe ce mister. Dacă nimeni nu vrea să asculte, e normal să țipi”
„Unde ne putem plimba? Avem destul timp ca să scăpăm de zidurile orașului?”
„cred din copilărie că viața este o licărire între două goluri, întunericul dinainte de naștere și cel de după moarte.”
