Pe Andrei îl știu de prin 2016, când am lucrat împreună la Universum. I-am urmărit postările de pe Facebook și m-am bucurat când am auzit că avea să scrie o carte despre experiența lui. Și m-am bucurat și mai tare când a venit în Brașov, la FAIL’D, când am mai stat de vorbă și am putut să cumpăr chiar de la el un exemplar din cartea 07:07.
O călătorie alături de Andrei, fix asta a fost. Modul în care a descris fiecare stare, peisaj şi om pe care l-a întâlnit m-a făcut să simt că îl asist din stânga.
Andrei este un om de o intensitate fantastică. S-a arătat vulnerabil, trist, speriat, curios pe întreg parcursul celor trei sute și ceva de pagini.
Am râs. Am stat cu sufletul la gură. Am vărsat lacrimi. Am simțit la fel ca el, dar un pic diferit – fix ce vorbeam deunăzi cu el.
“Dacă n-o să mai reuşesc să mai iubesc pe nimeni? Dacă o să mor singur? Dacă o să mă bântuie decizia asta toată viaţa?”
“Ceva lipseşte şi nu ştiu ce. Nu ştiam nici când eram cu Bianca – şi cel mai trist e că nu îmi lipsea ceva din partea ei, îmi lipsea ceva din mine.”
“Termin şi sandvişul şi sucul şi habar nu am ce gust au avut. Iar n-am fost prezent deloc. […] te gândeşti la toate tâmpeniile şi pe urmă te miri de ce eşti anxios. Hai la snorkeling, poate sub apă o să fii prezent.”
“Să nu ne ataşăm de oameni? Ai înnebunit, vrei să rămân singur? Dacă nu mă ataşez de nimeni, cum o să mai pot să fiu într-o relaţie? (…) Ne ataşăm de senzaţia călduţă de a fi lângă cineva. Ne ataşăm de ideea că cineva e jumătatea noastră, să nu ne ataşăm de planurile făcute împreună.”
“Zâmbeşte, nu te ataşa şi nici nu lua prea în serios, viaţa e minunată când nu te agăţi de nimic.”
“Să mă hotărăsc dacă vreau să valorez un dolar sau un milion de dolari, că eu valorez un milion şi mă comport de parcă aş valora un dolar. Şi pentru că nu îmi accept valoarea, atrag oameni care să mă trateze ca şi cum aş valora un dolar, oameni la care ar fi bine să renunţ.”
“Oare aşa facem toţi? Păstrăm un grăunte de lumină oricât de multe poveşti negre am trăi? Şi când întâlnim oamenii potriviţi, grăuntele se aprinde şi creşte şi ne luminăm iar?”
“Prea alerg după fericire, de parcă tristeţea ar fi o râie. Echilibru e când le trăieşti pe ambele.”
“Te aştept
cu-n nod
în gât
să apari
și să
atât.”
“E ceva familiar în filmul ăsta. Nu filmul în sine, cât starea.” O să rămână citatul meu preferat.
