Bucuria (re)descoperirii acestei minunății e precum aceea când eram copil și găseam ceva dulciuri ascunse bine. Am primit-o acum câțiva ani și am pus-o bine. Dar după cum bine știu… unele cărți sunt făcute să fie citite când trebuie, așa cum unele cărți nu se leagă nicicum.
Viața | Nivel Avansat
M-am chinuit un pic să scriu articolul acesta. Și a durat un pic, chiar. Asta pentru că nu e un subiect despre care pot vorbi coerent și simplu.
Tu ai iubi un om ca tine? de Cristi Grosaru
După un început de an tumultos la nivel personal, am ales să-mi iau 2 săptămâni de concediu de odihnă. Luasem la pas orașul natal și m-am oprit în dreptul librăriei din centru. Librăria aceea în care puteam să mă holbez zeci de minute, cu ochi mari de copil curios, acum vreo 20 și ceva de ani.
07:07 cu Sufletul in Est | Andrei Lasc
Pe Andrei îl știu de prin 2016, când am lucrat împreună la Universum. I-am urmărit postările de pe Facebook și m-am bucurat când am auzit că avea să scrie o carte despre experiența lui. Și m-am bucurat și mai tare când a venit în Brașov, la FAIL’D, când am mai stat de vorbă și am putut să cumpăr chiar de la el un exemplar din cartea 07:07.
Ce am făcut în 2018
- am făcut revelionul singură
- mi-am scos o măsea de minte
- mi-am făcut un vision board
Sinuciderea Ielelor | Ana Mănescu
Este prima mea interacțiune cu Zîna Mănescu și mi-a plăcut.
Citită în tren, în timp ce veneam de la București, citită pe canapeaua din birou și citită la cafea, în duminicile cu liniște.
Locuri Faine de Baut Cafea Buna in Brasov
Acum câțiva ani am descoperit cafeaua de specialitate (mulțumesc Eliza!), moment în care am știut că senzația pe care ți-o dă o cafea bună este unică și tot de atunci am început să caut cafenelele alea faine. În București am primit recomandări sau le-am găsit întâmplător luând la pas orașul. S-a tot scris despre acele locuri și s-a scris bine. Și apoi, mai primeam mesaj de la prieteni care vizitau Bucureștiul în care îmi cereau recomandări de locuri faine și cafea bună.
De câteva săptămâni m-am întors în Brașov și m-am întrebat „Lavi, unde bem și noi o cafea bună?”. Până acum ceva vreme mergeam într-un loc sigur cu cafea bună (era de la Origo) și vibe fain și am refuzat să mai merg prin alte părți – HOF Cafe dar care s-a închis astă-vară 😢.
Ei bine, iată ce am descoperit în Brașov:
Croitoria de Cafea
Pe cei de la Croitorie i-am observat prima dată pe facebook unde au o prezență foarte faină. Ulterior le-am trecut și pragul și am fost surprinsă de amabilitatea oamenilor din cafenea.
Shake Coffee
Un loc cozy, colorat și cu vibe super fain. Descoperit de curând încercând să traversez centrul Brașovului.
Twinbeans Coffeeshop
Deschis de curând, Twinbeans e ce trebuie și ce îi lipsea Brașovului. Cafeaua este e-x-c-e-l-e-n-t-ă, Dan e de treabă, atmosfera din coffeshop e super friendly și se află la 5 minute de Piața Sfatului.
Tipografia
La tipo merg atunci când am întâlniri și poate vreau să și mănânc ceva. Tipografia… fix în centru și mereu cu oameni faini înăutru.
Tucano Coffe
În Coresi, mereu merge o cafea bună înainte de shopping sau… orice treabă ai prin mall. Vibe exotic și cafea bună!
NOLA Coffeeshop
Un coffeeshop în centrul Brașovului – fix lângă Biserica Neagră. Super cozy, cafea bună-bună și muzică faină.
Tekafe
M-am bucurat de o cafea bună în a doua zi de Crăciun și pot să spun că a fost un cadou frumos făcut mie. Atmosfera prietenoasă, cafeaua de specialitate și gusturi bune.
KAFE Pub
Era să uit de Kafe Pub. Rămâne un loc chilly pentru întâlnirile de dimineață, ceva casual și un pic de business pe ‘ici pe ‘colo.
Lavender Cafe & Wine Bar
Apuci să zici „mmmmm!” înainte să iei prima gură de cafea. Iubesc flat-white-ul de la ei, au și prăjituri și vin și bere artizanală & everything nice.
Habitat Concept Room
Chiar în centru, imediat după AftărStube. Poți sta, fie afară pe perne, fie înautru, fie la bar. Cafeaua e delicioasă, oamenii super friendly, locația hipsterish dar cu iz de Brașov 😜.
Spired Roastery
Pe băieții de la Spired Roastery i-am găsit la hub onezero întâmpinându-mă cu arome de cafea prăjită. Poți cumpăra cafeaua prăjită de ei la tekafe (menționat mai sus) sau de pe site-ul lor.
Am băut cel mai bun V60 încercat vreodată!
CH9 Kaffeehaus
Un loc atât de cozy, în centru, lângă Biserica Neagră. Foarte fain și foarte primitori oamenii. Mai venim!
O să încerc să țin lista up-to-date pe măsură ce descopăr locurile.
Niște Chimie și Cosmologie
„Ești singura creață pe care o știu.” și așa știam că mă recunoști într-o zi de sâmbătă într-un Expirat cu mult haos. Asta ai ajuns să mi-o spui după vreo șase luni de zâmbete furate pe o terasă foarte aglomerată sau ochiade secrete.
Treaba asta nu a început deloc clișeic. Nu ne-au făcut cunoștință niște prieteni. Nu am ieșit la cafele. Nu am stat la telefon până când unul dintre noi adormea. Nu am ieșit la dans. Nu ne-am cunoscut prietenii sau familiile.
Treaba asta a început cu timiditate, frică și panică. Dar treaba asta a început mai ales datorită ție! Pentru că după un început prost ai propus tu să o luăm de la capăt. Și bine ai făcut! Că bine a fost.
Treaba asta are treabă cu chimia și (probabil) cosmologia. Căci a fost chimie din prima clipă și deloc stângăcie. Căci a fost o conexiune de gând la gând. Căci au fost priviri care au comunicat mai mult decât orice cuvânt scris sau spus. Căci au fost îmbrățișări infinite. Căci a fost piele pe piele și mâna mea în mâna ta.
Și a fost bine că a fost ce trebuie.
A fost tratament pentru suflet fără a-l implica. Niște ore bune de tratament chimic.
Ca orice tratament ajunge să se și încheie. Treaba asta a primit parafa plăcerii și a zâmbetelor din colțul gurii. Un bilet de externare fără alte recomandări. Fără continuarea tratamentului… că a fost ce și cât trebuie. Am încheiat tratamentul într-o zi foarte friguroasă de octombrie. Era atât de frig afară, dar tot ne-am încăpățânat să ieșim la o țigară. Și mi-am aprins țigara tremurând de frig și te-am privit în ochi: „treaba asta e cea mai faină chestie din 2018.” Și cel mai fain lucru e că doar noi știm care-i treaba. Noi, dragul meu, am fost cel mai fain lucru din 2018.
Fucking A!
PS: treaba asta are și un soundtrack
[Acesta este un fragment din cartea la care scriu, astfel că orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare].
Interior Zero | Lavinia Braniste
Cele 3 ore petrecute în trenul București-Brașov, deobicei, le aloc cititului. Și iată-mă cum am plecat spre Brașov pentru că urma ziua mamei mele. Îmi comandasem de curând 2 cărți de pe elefant, iar pe una dintre ele am luat-o cu mine. Interior Zero de Lavinia Braniște.
Îmi place să citesc conținut pur românesc. Așadar, Interior Zero am savurat-o din 3 deschideri – imediat ce am ajuns acasă cu pachețelul făcut frumos de cei de la elefant, însă în mare parte în călătoria către Brașov și am lăsat ultimele două capitole pentru cafeaua dintr-o duminică dimineață de pe canapeaua din garsoniera de la Brașov.
De la ziua mamei mele și până la mutatul înapoi în Brașov, s-a întâmplat viața cu ale ei suișuri și coborâșuri. Nu mi s-a părut deloc întâmplător că povestea Cristinei – personajul principal al cărții – a avut destul de multe elemente comune cu povestea mea în București.
„Pe stradă sunt claxoane și noxe, în magazine a început disperarea, lumea cumpără tot. Nu-ndrăznesc să-mi mai doresc zăpadă. Pe canalul de la Biblioteca Națională, rațele plutesc absente pe apa negricioasă, printre clăbucii ca niște scuipați mari. Am sentimente amestecate față de orașul București. Mi-e imposibil să-mi dau seama unde în altă parte aș putea să fiu.”
Cristina, o fată mutată-n București, care are un job obositor și plictisitor, un salariu mediocru și este prinsă într-o relație la distanță. Și multă nehotărâre, nemulțumire. Cu o mamă plecată în Spania la muncă. Cu un haos bucureștean, Controlul nostru de toate zilele și o prietenă bună alături de care împarte experiențe și povești de a doua zi. Cristina, cea care își caută locul și nu-l găsește nicăieri.
Relația Cristinei cu mama ei m-a mișcat și la final am vărsat și o lacrimă.
„Abia aştept Crăciunul, să vină mama acasă. Uneori, când dormim amândouă în camera noastră de la Brăila, am impresia că nu mai respiră şi atunci îmi ţin şi eu respiraţia ca să fie linişte completă şi să pot auzi. Şi asta e iubirea, e liniştea asta în care-ţi ţii respiraţia, uşor îngrozit, ca să auzi dacă îngerul tău păzitor mai e acolo.”
„Ea este îngerul meu păzitor, ce faci când îngerul păzitor îmbătrânește?”
Îndrăznesc să spun că Interior zero este despre această generație ușor confuză și învăluită adesea în frică. Ăștia care am crezut că am întâlnit iubirea la o masă din Control. Am fost la Electric pentru a ne da reset sau am petrecut o zi de sâmbătă la un festival stradal, alături de prietena cea mai bună.
„- Fii serioasă, îmi face plăcere să te bag în Control.
La terasă ard făcliile în sobele electrice, în jurul lor stau ciorchine oameni cu haine frumoase și sufletul varză, în acest ocean de deznădejde care este Controlul vieții noastre.”
Și același lucru l-am făcut și eu înainte să mă apuc să scriu despre Lavinia Braniște și al ei Interior Zero:
Văd Lumea Cum Vreau Eu Să Fie
Și cu ocazia asta încep o serie de articole în care îmbin conținutul cu arta. Avalanșa de gânduri din bula mea și arta din caietul meu de schițe.
Pornind de la o melodie a celor de la Cred că Sunt Extraterestru, am ales să Văd Lumea Cum Vreau Eu Să Fie.
Cu bunătate
Cu energii faine
Cu gânduri pure
Cu iubire
Cum o spunea și domnul Stănescu „Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemiile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâteva de patemi dar… de dragoste mai ales.”
Și atunci, de ce să nu lăsăm bunătatea? Să facem din lumea asta un loc mai bun – pentru noi, dar mai ales pentru urmașii noștri. Și pentru comoara noastră.
Uităm adesea să fim buni, cu atât mai mult când cineva ne greștește, voit sau mai puțin voit. Consider că e de datoria noastră să nu îi răspundem cu aceeași monedă, ci din contră.
Și am să tot sper că lumea asta devine așa cum vreau eu să fie.
Și soundtrack de vibe fain: